pasaj...

„Foamea de celălalt, atracţia faţă de străfundurile sale. Apoi, odată secretul dezvăluit, intervin cuvintele, adesea pretenţioase şi categorice, care disecă, trag concluzii, clasează. Totul devine uşor de înţeles şi liniştitor. Atunci poate începe rutina unei relaţii sau a indiferenţei. Misterul celuilalt este îmblânzit. Trupul său este redus la o mecanică a cărnii, stârnind dorinţă sau nu. Inima lui la un inventar de reacţii previzibile.
De fapt, în acest stadiu, se produce un fel de crimă, pentru că ucidem acea fiinţă nesfârşită şi inepuizabilă pe care am întâlnit-o. Preferăm să avem de-a face cu o construcţie verbală în locul unui om viu.”
Femeia care aşteaptă, Andreï Makine, pp. 7-8, Ed. Polirom, Iaşi, 2005