Beţia ta m-a ameţit şi pe mine. Iţi simt mâinile cum îmi cutreieră corpul, mă înfior şi nu te pot opri. Nu vreau! O voce de departe, din mintea mea îmi şopteşte: Gata! E de-ajuns! Dar sânii mei vor să se cuibărească în căuşul mâinilor tale; pielea de pe gât vrea să simtă în continuare perii bărbii tale. Stoppp! aceeaşi voce. Picioarele ni se împletesc în cele mai întortocheate forme; mâna ta continuă să se plimbe peste pielea mea şi mă întreb dacă e real totul. Geamătul meu, şoapta ta. Mă topesc ca un bulgare de zăpadă al unui copil ambiţios... încet. Trebuie sa ne oprim, te rog. Nu pot spune; nu încă...
Adi, mai dormi?
Nu, mă opresc.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu