Ce mai e prin parc?

Multe raţe, grupuri de tineri zgomotoşi, îndrăgostiţi şi ipocriţi, femei singure, gândite, care fumează mult-mult, îţi dai seama după povestea pe care o spun ţigării din care trag că le este greu; mame cu copii, pensionari singuri cu multe regrete pe riduri, colonii de porumbei, toamnă deplină, experienţe de viaţă, detalii dureroase şi picante (ce n-aş da să fiu o bancă şi să înmagazinez atâtea informaţii despre oamenii banali de lângă noi, dar atât de fermecători cu simplitatea lor! fiecare crede de la o vârstă ca detine secretul existenţei fericite!), ţiganci ghicitoare, bătrâni libidinoşi, martori logoreici. Parcul seamănă cu biserica la care mergi cand esti mic, apoi ca indrăgostit si la bătrâneţe să rememorezi totul şi să te pregateşti să pleci... Lumea in miniatură...