Aspect

Citeste-mi o poezie, rar si cu vocea ta nesigura; lasa-ma sa stau cu ochii stransi si sa te ascult din cand in cand; repet-o. Inca o data... Prefa-te ca esti Michael Berg-ul meu pentru o jumatate de ora. Am sa disec fiecare vers si am sa rostesc in mine fiecare cuvant caruia am sa ii dau un alt semnificant.
Tine-ma in brate ca si cum ai tine pentru ultima data pe cineva, lasa-ma sa ma cuibaresc acolo, sa uit de mine, sa ascult doar cum iti bate inima si ritmul ei sa ma adoarma cateva minute ca apoi sa ma trezesc iar si sa simt ce inseamna vraja. Vorbeste cu mine despre caprioare ca sa nu imi aud gandurile si nici ploaia calma de afara. Vorbeste doar, eu am sa te aprob din cand in cand, mârâind câte un îhî.
Ce mai poti sa-mi daruiesti? Mai incape undeva mai multa liniste?