Nu te lăsa călcată în picioare

11:15 Casa de Cultură: multă lume pe scări şi un microbuz parcat Hm poate e ceva eveniment, pleacă ei până la 12.

11:40 Revin. Şi mai multă lume, toate locurile bune de stat pe ciment sunt ocupate. Îmi mănânc covrigu’ din picioare. Realizez că sunt toţi jurnalişti. Hm, ştiam eu că va fi presa, dar nici in halul ăsta, a dracu campanie! Glumiţe între ei: Bă, Năstase ăsta tocmai ceas bun nu are?! Mă gândesc că e vorba despre un coleg de-al lor. Tot trag cu ochiul spre Napoca să văd dacă vin cei pe care îi aştept. N-or fi chiar punctuali. Se vede un grup numeros de bărbaţi in costum mărşăluind: Ei, să vezi drăcie că e mai ampla acţiunea decât am crezut. Agitaţie printre jurnalişti: Nici când era prim-ministru nu venea aşa. Wtf. O fi ţeapa? Ce caută Nastase aici? Participă şi el? Se apropie ceata de bărbaţi asezonaţi cu vreo trei doamne. OK! Zâmbeşte in stilu-i caracteristic aparatelor. Hm... Urcă în microbuzul din mijloc, toţi dau năvală acolo, în celelalte două sunt numai cei scunzi. Să mă urc şi eu? Ce să caut? Oare e un tur al oraşului sau merg la autostrada vieţii? Nem, stau aici, doar mi-am chemat oamenii. Doar eu şi vreo cinci jurnalişti. Aşa mai veniţi de acasă, în sfârşit am loc să stau jos. Pe la 12 vin şi “copiii” de la TSD. Ele se pun pe jos, ei împart pliante. NU TE LASA CALCATA IN PICIOARE! Se fac poze, se iau interviuri, doar un grup de străini întreabă mai pe larg despre ce este vorba, ceilalţi trec zâmbind, vorbind la telefon, primesc fluturaşii şi merg mai departe, se uită urât, prea ocupaţi. Ne mutăm pe Eroilor. Se vede că e loc de promenadă, stă lumea mai mult să se uite la fetele de pe rogojina. Nu dragă, nu e nimic kinky, doar câte o femeie bătută, violată, discriminată, prizonieră a bucătăriei, vândută. Ce, nu ai mai văzut aşa ceva nici măcar la vecine? Înseamnă că nu îţi pasă! Şi eu ce să fac? Păi poate ştiţi pe cineva care ar avea nevoie de îndrumare şi consiliere,îi puteţi da pliantul ăsta cu numărul Fundaţiei Artemis. O vad pe Mesmeea trecând, cred că nu are nevoie de pliantul meu. Nu, ea nu.

Urmează Piaţa Mihai Viteazul şi Muzeului pe acelaşi scenariu aproape, numai că din cauza căldurii (zic eu) doamnele sunt mai irascibile când le oferi pliantele.

Ca organizare campania a fost cât se poate de reuşită. O bilă albă celor care au avut ideea şi au pus la cale totul. Ca impact asupra adresantelor, cred ca trebuie continuat periodic. Nu poţi schimba mentalităţi vechi de secole şi informa în doar câteva ore. Românca e mult mai statornică în (pre)concepţii decât lasă să se înţeleagă.

Poze aici