Scrisoare

Dragă Zmeule,
Iţi scriu pentru a te ruga să vii sa mă răpeşti din lumea mea si din împărăţia tatălui meu, Împăratul Ignorant şi a mamei mele, Împărăteasa Impersonală, pentru că ei şi toata curtea domneasca vor sa mă mărite cu un Făt-Frumos idiot si rău la suflet. Nu sunt nici eu o Ileana Cosânzeana care să corespundă foarte mult descrierilor clasice: nu am păr lung şi blond şi nici ochi mari si albaştrii în care se oglindeşte cerul, am sub unmetruşaizecişicinci cu mult, nu mă încadrez deloc in 90-60-90 şi din cauza asta nu o să apar niciodată la paginacinci, şi nici pe pitzipoanca.org, nu lucrez intr-o multinaţională şi nici nu îmi beau cafeaua la Starbucks sau Diesel, nu înţeleg muzica house şi nu pun pe repeat Enrique Iglesias, nu îmi verific prietenele de etichetele de la haine, frişca îmi provoacă greaţă, nu am ţinut niciodată vreo cură de slăbire disociată şi nici nu am avut abonament la vreo sală de fitness cu geamuri mari care dau in stradă, nu merg la solar si nu îmi plac trandafirii roşii, detest şopingu în molusuri, urăsc animalele de companie deci, şi pe Făt-Frumos. În schimb, îmi place să mă plimb singură în pădure, citesc cărţi pe care nimeni nu mi le recomanda, mă duc singură pe stadion şi reuşesc să mă întorc singură şi netraumatizată de acolo şi habar n-am cum arată Louis Figo, dar pot să iţi descriu vreo trei goluri de-ale sale pe de rost; de când s-a închis Jay’s, nu prea mai ies noaptea, nu mă plictisesc singură în casă cu uşa închisă cinci zile la rând, îmi place să merg pe jos, cu căruţa, trenul si autobuzul.
Despre tine, nu ştiu foarte multe decât din istoria orala a celor din jur: că şi tu trăieşti in lumea ta, că te izolezi într-un tărâm fermecat şi că nu accepţi pe oricine în jurul tău şi de aia oamenii te urăsc şi se tem de tine, că nu eşti amator de viaţă mondenă şi că nu citeşti tabloide. Cred că tot ce ai reuşit se datorează efortului personal, nicidecum vreunei babe-vrăjitoare, păsărele-neajutorate care iţi pune la încercare milostenia, sau părinţilor, ca urâţenia ta proverbiala se cauzează faptului că cei din lumea mea nu au descoperit încă definiţia Frumosului şi Adevărului. Aşa că nu mă sperie imaginea de fiinţă fioroasă cu care eşti perceput şi o consider o provocare. Deci, te rog, vino şi du-mă de aici! Daca nu o să iţi placă de mine o să mergem aproximativ pe acelaşi scenariu: o să vina un Fat-Frumos să mă salveze şi să mă ducă acasă la părinţii lui. Dar stai liniştit, nu o sa fie in stare să te omoare. Tot ce se zice despre el sunt doar mituri; el este doar un efeminat, un egoist (nu o sa vrea să mă salveze decât pentru propria-i faimă), plânge la filme, dar îl lasă rece bătrânica care vinde flori la colţul străzii, în afară de cuţitul cu care taie pâine, alte arme nu ştie să folosească, decât şantajul emoţional, ignoranţa, lehamitea pentru orice ce nu ţine de clişeele lumii, pe care o consideră creaţia proprie; de comportament spartan a auzit decât in 300, femeia ideala este fotoşopata din Playboy si anorexica holiudiană, pe care, dacă o întâlneşte, îi cere un autograf şi o poză împreună; se vrea însurat cu o femeie moderna şi independentă, dar căreia nu îi cercetează motivele independentei, la maturitate ajunge să crească şi să educe o femeie pe care in tinereţe a evitat-o. Nu ai de ce te teme.
Nu ştiu câte scrisori de genul acesta primeşti zilnic, poate că foarte multe ţinând cont de procentul pe sexe care a urmărit Olimpiada de la Beijing, dar te rog să ţii seama şi de aceste umile şi pline de speranţă rânduri.
Uitându-mă după tine să vii, îmi fac lista celor zece cărţi pe care o sa le iau cu noi.
Te aştept cu dor şi multe planuri,
Ileana Cosânzeana