Prietenilor mei

Sufletul meu e ca un muzeu in care vizitatori vin si pleaca mai departe, nepasatori sau impresionati. Unii dintre acestia se reintorc mereu ca sa ma redescopere si ca sa isi primeasca doza necesara de catharsis si carora, ca semn de pretuire a fidelitatii si increderii in mine le ridic cate un soclu pe care apoi, incet-incet, cladesc o statuie. Uneori aceste statui se mai fisureaza sau se prabusesc brusc. Pe unele se asterne un strat gros de praf, care poate ca nu va mai fi niciodata inlaturat. Dar chiar si asa, am ajuns sa am exponate de seama, pe care le admir fara sa stie, de cele mai multe ori.
Mai mult decat un muzeu, sufletul meu este un buncar pe care cei mai multi il descopera cu greu, se adapostesc in el o vreme si apoi il parasesc si mai greu, distrugandu-mi cate un perete din cand in cand, dar pe care ii voi primi de fiecare data de cate ori vor avea nevoie de un refugiu. Pe multi dintre acesti adapostiti ai forului meu interior - prietenii mei - i-am pierdut pentru ca nu le-a mai placut la mine, pe altii i-am indepartat eu inconstient (prin felu-mi caracteristic), pe cativa i-am dat eu insami afara cu brutalitate. DAR pe cei mai multi si cei mai dragi i-am pierdut, nu din cauza distantei sau a divergentelor de opinii, ci din cauza faptului ca s-au indragostit de-adevaratelea si s-au casatorit. De cele mai multe ori, in loc sa imi castig un prieten din aceste noi aliante, reusesc sa imi fac un mic dusman din partenerii prietenilor mei.
Nu pot spune ca este o pierdere totala a acestor locuitori ai inimii mele, dar sigur este o departare sufleteasca, ucigatoare pentru felul meu de a fi. A inceput cu Ramona, apoi Simona, ieri Irina si, terfiant, urmeaza Cristina peste o luna. Cine vine la rand? Poate tu, Dana, sau tu, Ana, sau Cata, sau tu, Diana.
Da, stiu: mereu voi gazdui alti si alti prieteni, mereu voi adauga camere noi, sau voi ridica alte statui, dar tot timpul ma voi gandi la voi si voi duce dorul momentelor impreuna (asa cum au fost ele - depresive, in general :D). Va multumesc ca ati fost langa mine si ca ati avut incredere, ca mi-ati acordat prietenia voastra, ca m-ati ascultat si inteles.
Imi pare rau pentru ca sunt egoista, acida, protectoare si critica excesiv, nepasatoare, falsa, inculta, prea ironica, badarana, agresiva, profitoare, capricioasa, ignoranta, necredincioasa. Uneori, asa cum imi zice un viitor prieten, asta e farmecul meu. :D
Veti avea in permanenta o camera special pregatita pentru fiecare-n parte in buncarul meu protector. Bateti fara grija. O sa fiu acasa.
Va iubesc!
P.S. Din motive stilistice am oferit un numar limitat de nume ale prietenilor. Lista e mult mai lunga si, va rog, sa nu va simtiti margializati, sunteti la fel de importanti ca si cei mentionati.