Delir

Simt ca ma prabusesc; o sa cad cu zgomot si asta nu imi place. Nu imi place nici prapastia, dar nu mai am degete ca sa ma catar, nici dinti sa scrasnesc. Aripile s-au oprit de mult din crescut si s-au atrofiat. Pana voi simti impactul, sunt deja mutilata.
Simt ca ma prabusesc si ma droghez continuu ca sa nu simt foarte tare durerea. Nu trebuie sa fiu constienta, de aia nu mai dorm, nu mai mananc, trag din tigari cu o sete groaznica si ratacesc pe strazi. Foamea, bataturile de la picioare si lipsa somnului imi ocupa mintea si, dureros, trupul. Ma uit din ce in ce mai des in gol, nelamurita, nu mai stiu ce voiam sa zic sau sa fac. Nu reusesc sa imi aduc aminte si ma apuc de altceva, pe care il voi lasa neterminat la randul lui. Fac eforturi semnificative ca sa raman in realitate. Cand deschid vreo usa, imi fac cruci cu limba in cerul gurii ca atunci cand eram mica; instantaneu, ma apuca frica..
Caaaad...
Oare abisul e sinonim cu pustiul?
Peste tot vad numai monstrii care ma vor inghiti. Da, Doamne, sa nu mai fiu in toate mintile atunci!