Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor...

Ce-i mai frumos decât râsul unui copil? Ce te poate emoţiona mai tare decât să încerci să revezi lumea prin ochii unui îngeraş? De câte ori ai mai făcut asta de când te-ai transformat în omul mare de azi? Îţi aduci amine cum era universal tău pe vremea când erai un ţânc?
Maturi, transformăm, cu înverşunare şi inconştienţă, ludicul într-o vânătoare continuă după parteneri, joburi, bani, atingerea a cât mai multe standarde sociale şi materiale. Uneori devenim josnici, dezumanizaţi, robotizaţi în încercarea noastră de a ne trai viaţa comme il faut, ne lipseste naivitatea aia ingenuă, conceptualizarea arbitrară a ideilor despre lume, extremismul gingaş al vârstelor fragede, dragostea necondiţionată pentru Frumos, catharsisul exteriorizat prin râsul zgomotos sau plânsul în hohote, până şi simţul umorului.
Emoţiile pe care ţi le oferă joaca fără limite cu un copil (ca şi tine odinioară), te pot face de-a dreptul fericit. Daca ai uitat cum îi cu vaţiascuneselea, ţarăţarăvremostaşi, şotronul, elasticul, coarda, fotbalul pe maidan sau prinsa, lasă-te purtat de el. Cel care nu ştie încă ce înseamnă dezamăgirea, suferinţa şi pudoarea va şti mereu să te ghideze în tainele a zeci de jocuri din lumea lui. Sau lasă-l să-ţi sară în braţe, să te strângă cu trupuşorul lui drăgăstos, să te sărute pe furiş pe obraz, să te mângâie timid (pentru că simte că adultul care ai devenit a uitat ce înseamnă alintul asta), să te gâdile, să alerge după tine ca să te prindă, să îţi pună întrebări nemaiauzite sau să îţi zică o strofă dintr-o poezie „furată”, să se prăpădească de râs văzându-ti gesturile pe care ţi le consideri fireşti, să îţi mărturisească mici secrete şi descoperiri, să te numească prietenul lui. Atât de puţine lucruri poate să îţi ceară, iar tu primeşti atât de multe de la el…
Tu când te-ai jucat ultima oară? (Se exclud răspunsurile care au legătură cu PC-ul)
Mulţumesc Andreei, Emei, Larisei, lui Darius, lui David, lui Iasmin şi celor cărora, spre ruşinea mea, nu le-am reţinut numele, pentru explozia de bucurie pe care mi-au oferit-o acceptându-mă în jocurile lor.